Procesori

Procesorii sunt dispozitive concepute să execute instrucțiuni pentru a realiza sarcini în sistemele informatice. În mod obișnuit, procesorul reprezintă unitatea centrală de procesare (CPU) a unui computer, responsabilă pentru controlul fluxului de operații și pentru efectuarea operațiilor aritmetice și logice. În interiorul procesorului se află componente-cheie precum unitatea de execuție (ALU), unitatea de control, registrele și adesea cache-uri, care contribuie la gestionarea și accelerarea accesului la date.

Procesorii pot fi de mai multe tipuri, în funcție de scop și integrare. Cel mai comun tip este microprocesorul, care apare ca un circuit integrat unic ce include unul sau mai multe nuclee de procesare. De asemenea, există microcontrolere, care integrează în același cip memorie și periferice, dedicate unor aplicații specifice, și procesoare dedicate semnalelor (DSP) pentru prelucrarea rapidă a semnalelor. În mod fundamental, procesorii sunt caracterizați de arhitectura setului de instrucțiuni (ISA) pe care o implementează, cum ar fi x86, ARM, MIPS sau RISC-V. Distincția dintre CISC și RISC reflectă filosofia de proiectare a ISA-urilor, iar multe procesoare moderne combină elemente ale ambelor abordări.

Istoric, primele microprocese au apărut în anii 1970 (de exemplu Intel 4004, 8086) și au evoluat către procesoare pe 32 de biți și apoi pe 64 de biți, cu capabilități multicore, execuție speculativă și execuție paralelă. Performanța unui procesor este influențată de frecvența ceasului, IPC (instrucțiuni pe ciclu), numărul de nuclee, dimensiunea și organizarea cache-urilor, precum și tehnologia de fabricație (nano metri).

Procesorii alimentază computerele personale, serverele, dispozitivele încorporate, telefoanele mobile, automobilele și diverse dispozitive IoT, fiind esențiali pentru funcționarea sistemelor moderne.