efectuarea

Efectuarea este substantivul masculin derivat din verbul „efectua” care în limba română înseamnă a îndeplini, a realiza, a executa un act, o acțiune, o sarcină sau o intenție. Aceasta poate fi folosită atât în sensul literal (efectuarea unei operații medicale, efectuarea unei tranzacții bancare) cât și în sensul figurat (efectuarea unei planuri, efectuarea unei decizii). Forma „efectuarea” corespunde temporară a unui singur act: „efectuarea unui test la speculuție”.

În standardul normativ românesc, „efectua” este conjugat la indicativul prezent, prezentului perfect și la diferite forme de condițional și viitor. Substantivul „efectuarea” este frecvent întâlnit în texte oficiale, juridice și academice, unde indică un punct de plecare or do something: „În cadrul procedurii, efectuarea fiecărui pas trebuie să respecte regulile stabilite”. În sine, termenul conține sufixul nominal „-are” care marchează acțiunea de a realiza ceva.

Sinonime ale “efectuarea” includ „executarea”, „realizarea”, „implementarea”, dacă contextul poartă în veciu un sens similar. În multe articole juridice, de exemplu, se face referire la „efectuarea actului de naștere” sub forma documentelor oficiale. Comparativ cu alte limbi româneziești, cum ar fi moldoveneasca, aceasta este o formă standard și acceptată în toate variantele moderne ale limbii.