Substantivul

Substantivul este partea de vorbire care denumește persoane, locuri, obiecte sau concepte. În propoziție poate funcționa ca subiect, obiect, complement sau atribut și poate exprima genul, numărul și cazul. Substantivele pot fi comune (băiat, carte) sau proprii (Mihai, București) și pot desemna atât lucruri concrete, cât și noțiuni abstracte.

Genuri și tipuri. În română există masculin, feminin și neutru; neutrul se comportă ca masculin în singular și ca feminin în plural. Substantivele pot fi definite ca nume comune sau proprii, nume contabile sau necontabile și pot fi clasificate după finaluri și declinări. Unele substantive sunt neregulate în formarea pluralului sau al formei articulatului.

Articularea substantivului. Româna folosește articol hotărât care se atașează ca sufix la forma de bază a cuvântului. Exemple: carte → cartea (singular, cu articolul hotărât), băiat → băiatul. La plural, formele definite se formează de obicei adăugând un sufix la forma de plural: cărți devine cărțile, băieți devin băieții, femei → femeile. Existența formarilor definite poate varia în funcție de tipul de substantiv, iar unele substantive au forme neregulate la plural, cum este om → oamenii (pluralul neregulat).

Funcții și utilizare. Substantivul poate desemna obiecte fie tangibile, fie intangibile (idee, speranță). Poate avea rol sintactic în propoziție (Subiectul: Fata zâmbește; Complementul direct: Am cumpărat o carte) și poate purta și articole, cazuri sau sufixe de plural, în funcție de flexibilitatea morfologică a limbii.

Legături cu alte părți ale vorbirii. Substantivul interacționează cu adjectivele, verbele și pronumele, formând expresii despre identitatea, numărul și proprietățile obiectelor sau conceptelor denumite.