tehnologia

Tehnologia reprezintă ansamblul de metode, instrumente, cunoștințe și procese folosite pentru a crea, utiliza și modifica produse, servicii sau sisteme. În sens larg, tehnologia include atât științele aplicate și invențiile, cât și aplicațiile lor practice în industrie, comerț și viața cotidiană.

Termenul provine din limba greacă, de la techne ('artă, pricepere') și logos ('cunoaștere, rațiune'). În română, cuvântul a intrat prin științe și practici tehnice, iar în uz se referă la ansamblul practicilor pentru transformarea resurselor.

Istoria tehnologiei este marcată de trecerea de la unelte simple la sisteme complexe. Înainte de Revoluția industrială, oamenii au folosit unelte și mecanisme rudimentare; în secolele XVIII și XIX au apărut mașini, producția de masă și noi tehnologii energetice. În secolul XX și începutul secolului XXI, informația și comunicațiile, calculatoarele, internetul și digitalizarea au transformat modurile de producție, învățământul și viața socială.

Tehnologia cuprinde mai multe domenii, printre care tehnologia informației și comunicațiilor, tehnologii energetice, biotehnologie și inginerie biomedicală, robotică, nanotehnologie, materiale avansate și tehnologia spațială. Aceste ramuri produc rezultate precum sisteme software, dispozitive medicale, soluții energetice durabile, componente electronice, instrumente de cercetare și infrastructuri conectate.

Impactul tehnologiei este ambivalent. Pe de o parte stimulează creșterea economică, eficiența, accesul la informații și comunicările globale; pe de altă parte ridică preocupări legate de securitate, confidențialitate, etică, ocuparea forței de muncă și disparitatea între utilizatori.

Viitorul tehnologiei ridică provocări privind sustenabilitatea, responsabilitatea socială și reglementarea unor tehnologii emergente, precum inteligența artificială, biotehnologia și securitatea cibernetică. Educația tehnică și accesul la resurse vor determina dacă beneficiile vor depăși riscurile.