vanzarecumparare

Vânzare-cumpărare (vânzare-cumpărare) este un contract civil prin care una dintre părți, vânzătorul, se obligă să transfere proprietatea asupra unui lucru către cealaltă parte, cumpărătorul, în schimbul unui preț. Este o formă tipică de contract bilaterally; acceptarea ambelor părți creează obligațiile corespunzătoare. Termenul este folosit în dreptul român pentru tranzacții care pot viza bunuri mobile, bunuri imobile sau drepturi.

Elementele esențiale ale contractului sunt obiectul (bunul sau dreptul vândut), consimțământul părților, și prețul, care trebuie să fie determinat sau determinabil. Părțile trebuie să aibă capacitate juridică să încheie contracte; obiectul trebuie să existe sau să poată fi definit, iar prețul să fie realist.

Transferul dreptului de proprietate are loc, în general, la livrare. Pentru bunurile mobile, transferul poate surveni la momentul predării. Pentru bunurile imobile, transferul de proprietate implică, de regulă, formă autentică (notarială) și înscrierea în registrele funciare sau în registrul în care se înregistrează proprietatea, conform reglementărilor locale.

Obligațiile părților: vânzătorul trebuie să predea obiectul în starea convenită și să transfere dreptul de proprietate, asigurând astfel că bunul este liber de sarcini sau de vicii ascunse, în măsura legii. Cumpărătorul trebuie să plătească prețul și să preia bunul în termenii stabiliți. În funcție de legislație, oferă garantii pentru conformitate și vicii și poate prevedea clauze de răspundere și garanții.

Forma contractului poate varia; pentru bunuri imobile, în general, este necesară o formă scrisă autentică. În alte cazuri, contractul poate fi verbal sau scris, dar probarea lui poate impune clarificări suplimentare. Codul civil român reglementează principalele aspecte ale vânzării-cumpărării, inclusiv drepturile și obligațiile părților, transmiterea proprietății și garanțiile.