schelet

Scheletul este cadrul rigid al corpului la vertebrate, alcătuit din oase, cartilaj, ligamente, tendoane și articulații, care asigură forma, sprijinul și protecția, facilitează mișcarea prin acțiunea mușchilor și funcționează ca rezervor de minerale. În oameni, scheletul se împarte în scheletul axial (craniu, coloana vertebrală, cavitatea toracică) și în scheletul appendicular (membrele superioare și inferioare, cu centuri scapulară și pelviană). Oasele, în combinație cu cartilajele, ligamentele și articulațiile, formează structuri stabile, permițând o gamă variată de mișcare. Țesutul osos este compus din os cortical (compact) și os spongios (cu rețele trabeculare), iar măduva osoasă roșie produce celule sanguine, în timp ce măduva galbenă depozitează grăsime.

Scheletul este întreținut prin remodelare osoasă, un proces în care osteoblastele formează os nou iar osteoclastele resorbă os vechi, menținând densitatea minerală și adaptând structura la solicitări. Funcțiile-cheie includ susținerea corpului, protecția organelor interne (craniul protejează creierul, cavitatea toracică protejează inima și plămânii), facilitarea mișcării prin mușchi, depozitarea mineralelor (calciu, fosfor) și producția de celule sanguine prin măduva osoasă roșie.

În termeni evoluționari, majoritatea vertebratelor au schelet intern (endoschelet), în timp ce alte clase de animale pot avea exoschelet sau structuri scheletice variate. Boli comune ale scheletului includ fracturi, osteoporoză, artrită, tulburări de creștere și scolioză.