ligamentele

Ligamentele reprezintă fascicule dense de țesut conjunctiv care conectează oase între ele la nivelul articulațiilor. În mod predominant, compoziția este dominată de fibre de colagen tip I, orientate în direcția tracțiunii, ceea ce conferă rezistență la întindere. Unele ligamente conțin fibre elastice, oferind flexibilitate limitată și capacitatea de revenire la formă după deformări. În ansamblu, ligamentele contribuie la stabilitatea articulației și la controlul mișcărilor, lucrând în strânsă colaborare cu mușchii și tendoanele.

Ligamentele pot fi clasificate după localizare și rol. După localizare, există ligamente capsulare, ligamente extrarticulate și ligamente intracapsulare. După funcție, ele asigură stabilitatea articulației, limitează mișcările excesive și transmit forțele de la mușchi către oase. Exemple notabile includ ligamentul încrucișat anterior și ligamentul încrucișat posterior, precum și ligamentele colaterale ale genunchiului.

Leziunile ligamentelor, frecvente în sport sau în traumatisme, variază de la întinderi ușoare la rupturi parțiale sau totale. Apar simptome precum durerea, tumefierea și instabilitatea articulației, iar capacitatea de mișcare poate fi redusă. Diagnosticul se bazează pe examen clinic și pe imagistică; RMN-ul oferă informații despre integritatea fibrelor, iar radiografia poate exclude fracturi asociate.

Tratamentul este, în majoritatea cazurilor, conservator: repaus, aplicare de gheață, imobilizare temporară și terapie fizică pentru restabilirea forței și flexibilității. În cazuri severe sau instabile, poate fi necesară reconstrucția chirurgicală a ligamentului. Prognosticul depinde de severitatea leziunii, de răspunsul la reabilitare și de timpul de recuperare. Regenerarea ligamentelor este lentă, iar reabilitarea joacă un rol central în restabilirea stabilității articulare.