genunchiului

Genunchiul este articulația principală a piciorului, care conectează femurul, tibia și rotula și permite mișcări de flexie și extensie, cu rol în susținerea greutății corporale. Forma nominativă este genunchiul, iar forma genitiv/dativ singular este genunchiului. Această formă apare în expresii precum bolile genunchiului sau inflamația genunchiului, indicând posesia sau relația de apartenență.

Anatomia genunchiului include oasele femur, tibie și rotulă, o capsulă articulară cu cartilaj articular, precum și structuri cruciale: ligamentele încrucișate anterior și posterior, ligamentele colaterale medial și lateral, și cei doi menisci (medial și lateral) care amortizează șocurile. Genunchiul este o articulație sinovială cu mișcare de flexie/extensie, însoțită de un mic grad de rotație în flexie.

Funcția principală este susținerea greutății, stabilitatea și permiterea mișcărilor de flexie și extensie, cu o contribuție rotativă în timpul flexiei. Afecțiuni frecvente includ artroză a genunchiului, leziuni ale ligamentelor (de ex. ruptura ligamentului încrucișat anterior), leziuni ale meniscalelor, bursite și tendinopatii. Tratamentul poate include repaus, terapie fizică, medicamente antiinflamatoare, injecții sau intervenții chirurgicale în cazuri complexe.

Din perspectiva lingvistică, genunchiului este forma genitiv/dativ singular a substantivului genunchi. Este utilizat în expresii precum „bolile genunchiului”, „inflamația genunchiului” sau „articulația genunchiului”, indicând apartenența sau relația cu această articulație.