ligamentul

Ligamentul este o bandă de țesut conjunctiv dens, orientată în paralel, care unește două oase la nivelul unei articulații. Rolul său principal este să stabilizeze articulația, să restricționeze mișcările excesive și să contribuie la coordonarea mișcării între segmentele osoase.

Componentele structurale sunt în principal fibre de colagen de tip I, organizate în fascicule orientate să reziste la tensiune. În interiorul ligamentelor există fibroblaste, iar vascularizația este modestă, ceea ce explică vindecarea lentă după leziuni. Unele ligamente au receptori nervoși implicați în propriocepție, oferind feedback despre poziția articulației.

Clasificare: ligamentele pot fi capsulare (parte a capsulei articulare), extracapsulare (situate în afara capsulei) sau intracapsulare (situate în interiorul capsulei). Ele pot fi denumite după localizare, cum ar fi ligamente colaterale, cruciate sau fasciale.

Proprietăți mecanice și leziuni: ligamentele au proprietăți viscoelastice și rezistă la tensiune în direcția specifică. Leziunile, cum ar fi entorsele sau rupturile, sunt frecvente în sport și se manifestă prin durere și instabilitate articulară. Vindecarea este adesea lentă datorită vascularizației reduse; tratamentul poate include repaus, kinetoterapie sau, în cazuri severe, reconstrucție chirurgicală.

Importanță clinică: ligamentele asigură stabilitatea articulațiilor și contribuie la propriocepție, facilitând controlul mișcării. Termenul provine din latina ligāre, însemnând a lega.