creierul

Creierul este organul central al sistemului nervos, situat în cavitatea craniului la vertebrate, inclusiv la oameni. În oameni, creierul integrează percepțiile senzoriale, generează gânduri și amintiri, coordonează mișcările și reglează funcțiile automate ale organismului. În limba română, termenul creierul desemnează în mod obișnuit această structură.

Anatomia creierului include cerebrul, cerebelul și trunchiul cerebral. Cerebrul este împărțit în emisferele stângi și drepte, fiecare cu lobi principali: frontal, parietal, temporal și occipital, precum și structuri subcorticale. Cortexul cerebral, alcătuit din țesut cortical, execută funcții superioare precum limbajul, gândirea și procesarea senzorială. Cerebelul reglează echilibrul, coordonarea mișcărilor și precizia motorie. Trunchiul cerebral, care conectează creierul cu măduva spinării, gestionează funcții vitale precum respirația, ritmul cardiac și vigilența.

Creierul este format din neuroni și celule gliale, iar comunicarea are loc prin sinapse și neurotransmițători precum glutamat, GABA, dopamină și acetilcolină. Dezvoltarea implică neurogeneză, mielinizare și plasticitate sinaptică, procese care continuă în copilărie și la vârsta adultă. Creierul consumă aproximativ 20% din energia metabolică a organismului și este alimentat de o rețea vasculară bogată, cu artere carotide interne și vertebrale; circulația formează cercul lui Willis.

Studiul creierului se bazează pe imagistică medicală (RMN/fMRI, PET), electroencefalografie (EEG) și alte metode. Deteriorările pot provoca accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene sau afecțiuni neurodegenerative ca Alzheimer și Parkinson, epilepsie sau tulburări de limbaj și memorie. În evoluția umană, creierul a crescut în dimensiune și complexitate, sprijinind capacități cognitive avansate.