complexitate

Complexitate este un termen românesc care desemnează calitatea de a fi compus din numeroase părți interconectate sau starea de dificultate și de intricaciune a unui sistem sau a unei probleme. În utilizări comune și în științe, complexitatea reflectă atât structura internă, cât și nivelul de efort necesar pentru descriere, înțelegere sau rezolvare.

Originea lexicală implică împrumuturi din latina complexus (înfășurat) și din franceza complexité, prin care termenul a intrat în română cu sensul de proprietăți ale unui sistem greu de descris.

În informatică și matematică, complexitatea se referă la resursele necesare pentru a rezolva sau a descrie o problemă: timp de execuție, spațiu de stocare sau complexitatea algoritmică. În teoria complexității computaționale, problemele se clasifică în clase precum P, NP, NP-complete și EXP, pentru a compara eficiența soluțiilor.

Complexitatea este, de asemenea, un concept central în științele despre sisteme, unde se referă la proprietăți emergente ale sistemelor complexe, caracterizate prin interacțiuni nonlineare, feedback, adaptabilitate și comportamente ce nu pot fi deduse doar din părți.

Gestionarea complexității implică abordări de inginerie și design, cum ar fi modularitatea, abstracția, standardizarea, documentarea clară, reducerea dependențelor și folosirea modelelor. O astfel de organizare poate reduce riscurile, durata de dezvoltare și costurile.