comportamente

Comportamentele reprezintă ansamblul acțiunilor și reacțiilor observabile ale unui organism ca răspuns la stimuli externi sau interni. Ele includ gesturi, expresii faciale, mișcări ale corpului, reacții automate, precum și interacțiuni sociale. În cercetare, comportamentul este examinat separat de procesul mental interior, care este adesea inaccesibil direct observației, deși este influențat de acesta.

Clasificarea comportamentelor poate adopta mai multe criterii. Din perspectivă socială, se evidențiază comportamentele interpersonale și normative în grupuri. În psihologie, se disting adesea comportamente adaptative—modele de răspuns eficiente la mediu—de cele maladaptive, care afectează funcționarea individului. De asemenea, se pot identifica comportamente prosociale (ajutorarea, cooperarea) și comportamente agresive sau distructive; multe acțiuni se situează însă în spectrul intermediar, în funcție de context.

Factorii care determină comportamentele includ componente genetice și neurobiologice, influențe ale mediului familial și social, norme culturale, educație și experiențe de viață. Contextul situational poate provoca schimbări rapide în comportament, iar în multe domenii studiul se concentrează pe modul în care mediul și învățarea modelează răspunsuri.

Metodele de cercetare în studiul comportamentului includ observația sistematică, experiențe controlate, interviuri și examinări de situații reale (etnografie); instrumente psihometrice pot măsura frecvența, intensitatea sau consecințele diverselor comportamente. În practică, în acest domeniu se aplică pentru consiliere, educație, psihologie clinică și managementul resurselor umane, pentru a promova comportamente dorite sau a reduce cele problematice.