quasiexperimentele

Quasiexperimentele sunt un tip de design de cercetare care se aseamănă cu experimentele controlate, dar nu folosesc alocarea aleatorie a participanților către condiții. Ele sunt proiectate să evalueze efectele intervențiilor în contexte reale, unde randomizarea nu este practic sau etic imposibilă.

Își propun să ofere estimări ale efectelor cauzale în situații reale, dar rezultatele pot avea incertitudine mai mare din cauza posibilelor factori confundatori și a amenințărilor la validitatea internă, cum ar fi bias-ul de selecție sau influențele contextuale necontrolate. În consecință, concluziile sunt de obicei mai conservatoare decât cele dintr-un experiment randomizat.

Cele mai întâlnite tipuri includ designul cu grupuri neechivalente, în care se compară un grup afectat de intervenție cu un grup de control dificil de echivalat; designul de serii de timp întrerupte, care analizează serii de observații înainte și după intervenție; designul regresiei la prag, unde alocarea depinde de un prag cuantificat; și studiile înainte-după controlate. Uneori se încadrează și în categoria “naturale” sau quasi-naturale, prin care schimbările sunt produse de politici sau contexte externe fără intervenție experimentală direcționată.

Amenințările la validitatea internă includ bias-ul de selecție, efectele istorice și de maturare, influențele instrumentării și dificultățile în izolarea efectului intervenției de alți factori. Pentru a fortifica validitatea, cercetătorii folosesc tehnici precum potrivirea participanților, scoruri de probabilitate (propensity score matching), diferențe în diferențe, modele cu variabile instrumentale și ajustări în funcție de regresie.

Aplicabilitatea quasiexperimentelor este largă: în psihologie, educație, politici publice, economie și evaluarea programelor de sănătate, unde intervențiile sunt implementate în medii reale.