Home

parcurg

Parcurg este forma de indicativ prezent, la persoana I singular, a verbului a parcurge. Verbul a parcurge în sensul său de bază înseamnă a merge printr-un spațiu sau a trece peste o distanță, a parcurge un traseu sau o perioadă de timp. În sens concret, se poate folosi cu obiect direct: parcurge un drum, parcurge o distanță, parcurge o cale. În sens figurat, desemnează trecerea printr-un interval de timp, a trăi sau a experimenta o serie de situații: am parcurs două decenii, a parcurge o perioadă dificilă. Verbul poate exprima, de asemenea, deschiderea sau acoperirea printr-un studiu, cercetare sau proces: a parcurge etapele unei sarcini.

Etymologia indică o formare cu prefixul par- de la verbul curge, cu sensul de a merge sau

Conjugarea la indicativ prezent pentru persoanele: eu parcurg, tu parcurgi, el parcurge, noi parcurgem, voi parcurgeți,

Utilizarea comună este tranzitivă, cerând un obiect direct. Sinonimele includ străbate, trece prin, acoperă. Cu sensuri

Vezi și: parcurs, parcurgere, străbate.

a
trece
prin
ceva;
legătura
cu
latinul
percurrere
(a
rula
prin)
este
frecvent
menționată
în
lexicografie
ca
origine.
În
română,
parcurge
este
tratat
ca
verb
cu
modele
de
conjugare
regulate
în
majoritatea
timpului,
iar
forma
de
indicativ
prezent
pentru
persoana
I
singular
este
parcurg.
ei
parcurg.
Infinitiv:
a
parcurge;
gerunziu:
parcurgând;
participiu:
parcurs.
În
dialecte
sau
contexte
diferite,
timpurile
compuse
se
formează
cu
auxiliarul
avea:
am
parcurs,
ai
parcurs,
a
parcurs
etc.
figurate,
poate
desemna
trecerea
printr-un
interval
de
timp
sau
parcurgerea
etapelor
unei
activități.