obsesiile

Obsesiile sunt gânduri, impulsuri sau imagini intruzive, recurente și nedorite, care provoacă anxietate, disconfort sau rușine. Ele apar în mod repetat și sunt greu de controlat, iar persoana poate recunoaște că nu le este plăcut sau că sunt excesive. În tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), obsesiile sunt ego-distonice, adică în opoziție cu valorile sau intențiile persoanei, iar încercările de a le neutraliza pot duce la comportamente repetitive numite compulsii.

Obsesiile diferă de gândurile comune prin frecvență, intensitate și impact asupra funcționării zilnice. Temele frecvente includ contaminarea, dorința de rău, impulsuri sexuale sau agresive, precum și nevoia de simetrie sau ordine. De cele mai multe ori sunt însoțite de compulsii menite să reducă anxietatea sau să prevină un eveniment temut.

Diagnosticul se bazează pe prezența obsesiilor și/sau a compulsilor, pe faptul că acestea provoacă anxietate semnificativă și pe timpul pe care îl consumă zilnic. În DSM-5-TR/ICD-11, obsesiile pot apărea ca parte a TOC sau în contextul altor tulburări. Scalări precum Y-BOCS pot estima severitatea simptomelor.

Tratamentul de primă linie este terapia cognitiv-comportamentală cu prevenire a răspunsului (ERP). În multe cazuri, se utilizează antidepresive din clasa SSRI (de ex. fluoxetin, sertralină, fluvoxamină) sau, uneori, clomipramină. La cazuri rezistente, se poate utiliza augmentare cu antipsicotice. Prognosticul variază; cu tratament adecvat, multe persoane obțin ameliorări semnificative, dar obsesiile pot recidiva în perioadele de stres.