lichiditatea

Lichiditatea reprezintă capacitatea unei entități de a transforma rapid un activ în numerar sau de a-și onora obligațiile curente, fără pierderi semnificative de valoare. În practică, lichiditatea indică cât de ușor pot fi cumpărate sau vândute activele fără a afecta în mod semnificativ prețul. Lichiditatea este esențială atât pentru persoane fizice, cât și pentru întreprinderi și pentru stabilitatea sistemului financiar.

Există mai multe componente ale lichidității. Lichiditatea de piață se referă la capacitatea de a tranzacționa rapid un activ pe o piață fără fluctuații mari ale prețului. Lichiditatea financiară la nivel de firmă privește posibilitatea de a face față obligațiilor pe termen scurt. Lichiditatea operațională se referă la capacitatea de a susține fluxurile de numerar necesare operațiunilor zilnice, inclusiv plata cheltuielilor curente.

Măsurarea lichidității se bazează pe indicatori contabili pentru firme: raportul curent (active circulante / datorii curente), testul acid sau lichiditatea rapidă (active circulante minus stocuri, raportate la datorii curente) și, în unele contexte, lichiditatea generală. În sectorul bancar, transparența lichidității este asigurată de indicatori precum LCR (liquid assets over net cash outflows în 30 de zile) și NSFR (net stable funding ratio). La nivel de piață, se evaluează adâncimea pieței, spread-urile bid-ask și volumul tranzacțiilor.

Factorii ce influențează lichiditatea includ condițiile de pe piață, volatilitatea, disponibilitatea surselor de finanțare, reglementările și încrederea investitorilor, precum și ciclurile economice.

Rolul lichidității constă în reducerea riscului de insolvență, facilitarea operațiunilor zilnice și stabilitatea financiară generală. În perioade de șocuri financiare, lichiditatea slabă poate duce la creșterea costurilor de finanțare și la dificultăți în onorarea obligațiilor.