cheltuielilor

Cheltuielile reprezintă consumul de resurse într-o perioadă, rezultând într-o scădere a activelor sau a capitalului propriu și fiind reflectate în contul de rezultat. Forma genitiv-dativ plural, cheltuielilor, apare în fraze ca „din cheltuielilor companiei” sau „cheltuielilor de exploatare”. În practică, cheltuielile includ costuri asociate cu activitatea curentă a unei entități: produse sau servicii achiziționate, servicii utilizate, salarii, chirii, utilități, materii prime, amortizarea activelor, taxe și comisioane.

Clasificarea cheltuielilor poate varia, dar criteriile uzuale includ: cheltuieli de exploatare (operaționale) vs. cheltuieli non-exploatare; directe (legate direct de producție sau prestări) vs. indirecte; fixe vs. variabile; iar uneori distincția între cheltuieli curente și cheltuieli de capital este utilizată în contextul contabil/financiar. Cheltuielile nu sunt înregistrate ca investiții în bilanțul unei entități; în mod normal, ele sunt recunoscute în contul de rezultate pe măsură ce apar sau pe baza mecanismului de amortizare pentru activele amortizabile, în conformitate cu principiul potrivirii veniturilor și cheltuielilor.

Exemple comune includ plata utilităților, salariile angajaților, costul materiilor prime, chiria, transportul, asigurările și onorariile. În privința fiscalității, tratamentul cheltuielilor poate varia: multe cheltuieli sunt deductibile fiscal în condițiile legii aplicabile. Revizuirea atentă a clasificării și înregistrărilor asigură calculul corect al profitului sau pierderii și al fluxurilor de numerar.