hypertenziu

Hypertenziunea arterială este o afecțiune în care tensiunea arterială rămâne ridicată în mod constant. În multe ghiduri moderne, hipertensiunea este definită ca o tensiune sistolică de 130 mmHg sau mai mare sau o tensiune diastolică de 80 mmHg sau mai mare, confirmată prin măsurători repetate în repaus.

Se clasifică în hipertensiune primară (esențială), fără cauză identificabilă, și hipertensiune secundară, rezultată din alte afecțiuni sau medicamente (boală renală, probleme endocrine, apnee în somn). Factorii de risc includ vârsta, obezitatea, inactivitatea fizică, consumul de sare, alcoolul, fumatul și istoricul familial.

Majoritatea persoanelor nu au simptome specifice; uneori pot apărea cefalee sau amețeală, dar acestea nu sunt semne unice. Diagnosticul se confirmă prin măsurători repetate ale tensiunii sau prin monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale.

Tratamentul combină modificări ale stilului de viață cu medicamente. Recomandările includ menținerea unei greutăți normale, activitate fizică regulată, dietă săracă în sodiu, limitarea alcoolului și renunțarea la fumat. Medicamentele comune sunt diuretice tiazidice, IECA, ARB și blocanți ai calciului; adesea este necesară asocierea a două clase.

Complicațiile pot afecta inima, creierul, rinichii și ochii, crescând riscul de infarct, accident vascular cerebral, insuficiență renală și retinopatie hipertensivă. Controlul tensiunii, monitorizarea regulată și aderența la tratament sunt esențiale pentru prevenție.