hipotiroidisme

Hipotiroidia, cunoscută și ca hipotiroidie sau hipotiroidism, este o afecțiune în care tiroida nu produce suficienți hormoni tiroidieni, ceea ce duce la încetinirea metabolismului. Este una dintre cele mai comune tulburări endocrine la adulți, având un risc mai mare la femei și la vârstnici. Poate fi primară (problema este la tiroidă), secundară (disfuncție a hipotalamusului sau a glandei pituitare) sau congenitală (de la naștere).

Cauzele includ tiroidita autoimună Hashimoto (cea mai frecventă), deficiența de iod, tratamente antitiroidiene, tiroidectomie sau radioterapie, și utilizarea pe termen lung a lithiumului sau amiodaronei. La copii poate fi congenitală și afectează creșterea și dezvoltarea.

Simptomele sunt adesea nespecifice: oboseală, sensibilitate la frig, creștere în greutate, ten uscat, piele uscată, constipație, păr fragil sau căderea părului, concentrarea redusă. Femeile pot avea menstruații neregulate; la copii apare întârzierea în dezvoltare.

Diagnosticul se bazează pe teste de laborator: TSH crescut și T4 liber scăzut indică hipotiroidie; anticorpi anti-TPO pot susține etiologia autoimună. Uneori este necesară evaluarea imagistică.

Tratamentul principal este substituția cu levotiroxină (LT4), administrată zilnic. Doza se ajustează după TSH, cu monitorizare la 6-8 săptămâni după modificare, apoi la intervale mai lungi. În timpul sarcinii, doza poate crește.

Prognosticul este bun cu tratament adecvat; netratată, poate complica cu dislipidemie și afectarea dezvoltării neurologice la copii. Prevenirea se bazează pe aport adecvat de iod și pe screeningul nou-născuților.