filantropie

Filantropie este actul voluntar de a oferi resurse—bani, timp sau expertiză—pentru a îmbunătăți bunăstarea umană și condițiile sociale. Termenul provine din greaca philántropia, de la philos (iubire) și ánthrōpos (om). În practică, se desfășoară prin donații, burse, finanțări de proiecte și programe comunitare.

Se diferențiază de caritate prin orientarea spre efecte pe termen lung și schimbări sociale, nu doar acoperirea urgențelor. Poate implica colaborări cu sectorul public și privat: fundații, fonduri de donatori și filantropie corporativă. Instrumentele includ granturi, parteneriate și investiții cu impact social.

Formele includ donații monetare, donații în natură, burse, finanțări ale cercetării, voluntariat și investiții cu impact social. Abordări moderne precum filantropia strategică sau venture philanthropy urmăresc rezultate măsurabile, scalabilitatea și alocarea eficientă a resurselor. Guvernanța, transparența și evaluarea impactului sunt aspecte cheie pentru responsabilitate.

Filantropia a fost criticată pentru concentrarea excesivă a bogăției și pentru posibile interese private. Criticii avertizează asupra dependenței de donatori privilegiați, influenței asupra politicilor publice sau substituirii intervențiilor statului. Răspunsul implică practici clare de raportare, responsabilitate și parteneriate cu autoritățile pentru rezultate durabile.

Din perspectiva istorică, filantropia modernă s-a conturat în secolul al XIX-lea și XX-lea prin fundații mari ce canalizau donațiile spre educație, sănătate și cercetare. În prezent, ea este o componentă importantă a sectorului civil, inclusiv în România, unde operează fundații, asociații și programe de granturi.