expansiunii

Expansiunea, part a morfologiei românești, desemnează procesul de a deveni mai mare, de a se întinde sau de a crește în spectru, dimensiuni sau complexitate. Forma la genitiv-dativ expansiunii apare în construcții precum „efectul expansiunii” sau „expansiunii spațiului”.

Originea termenului este din latinescul expansio, derivat din expandere, adică a întinde sau a desprinde. În diferite domenii, expansiunea poate semnifica creșterea fizică, răspândirea geopolitică sau extinderea unor domenii de activitate.

În științe, expansiunea este un concept central. În cosmologie, expansiunea universului indică creșterea treptată a distanțelor dintre galaxi, observată prin deplasarea spre roșu a semnalelor și descrisă în termeni de factorul de scară a(t) și prin legile lui Hubble. În termodinamică, expansiunea gazelor se referă la creșterea volumului unei încăperi sau a unui sistem, cu efecte asupra temperaturii și stării de agregare când procesul este adiabatic sau izoterm. În biologie sau ecologie, expansiunea poate însemna creșterea unei populații, răspândirea unei specii sau extinderea distribuției sale geografice.

În economie și demografie, expansiunea indică creșterea activității economice, a producției sau a populației. În lingvistică și cultură, poate descrie extinderea vocabularului, a domeniilor de cunoaștere sau a influenței unei culturi. Metode de măsurare includ modele matematice de creștere, extrapolări statistice și observații empirice privind amploarea expansiunii în timp.