cuplare

Cuplarea este termen tehnic folosit în română pentru procesul de conectare a două sau mai multe componente pentru a facilita interacțiunea, transferul de energie, semnale sau influență reciprocă. În funcție de context, cuplarea poate desemna atât legături mecanice, cât și electrice sau optice, precum și modele abstracte de conectare între variabile sau sisteme.

În ingineria mecanică, cuplarea desemnează conectarea a două piese rotative, de obicei două axe, pentru a transmite cuplul și mișcarea. Se utilizează cuplaje rigide, elastice sau hibride, proiectate să gestioneze alinierea, flexibilitatea și absorbția șocurilor, iar alegerea tipului depinde de necesități de transmisie și de toleranțele de aliniere.

În electronică, cuplarea se referă la transferul de semnal între circuite sau dispozitive. Poate fi realizată prin cuplare capacitivă sau inductivă, sau prin conectare directă. Proiectanții urmăresc transferul dorit de semnal în timp ce gestionează cuplarea parazitară și interferențele.

În optică, cuplarea descrie transferul de lumină între surse și receptori sau între componentele unei rețele. Exemplele includ cuplarea într-o fibră opticǎ și cuplarea prin structuri optice microfabricate. Eficiența depinde de potrivirea domeniilor de undă, de aliniere și de mediul de propagare.

Termenul este folosit în mod variat, dar sensul comun este acela de a uni două entități pentru a facilita schimbul de energie, informație sau influență. Forma verbală a cupla este a conecta sau a asocia.