contextualizare

Contextualizare este procesul de a așeza un enunț, un eveniment, un obiect sau un concept în cadrul său mai larg, adică în contextul său social, istoric, cultural, lingvistic sau textual. Scopul este să faciliteze înțelegerea și interpretarea, oferind informații relevante despre cauze, efecte, circumstanțe și relații.

Din perspectiva etimologică, termenul este format prin adăugarea sufixului -izare la cuvântul context, indicând acțiunea de a oferi context.

Este folosit în educație pentru a conecta concepțiile teoretice cu situații reale, locale sau utile pentru elevi; în cercetare și critică literară pentru a situa un text sau un eveniment în cadrul discuțiilor sau surselor din acea perioadă; în jurnalism și comunicare pentru a preveni interpretările eronate prin prezentarea circumstanțelor; în artă, muzeografie și traducere pentru a clarifica referințe culturale și intenții.

Practica poate evita sau, dacă este gestionată slab, poate induce părtiniri sau bloca interpretarea alternativă dacă contextul este selectat în mod unilateral; de asemenea, prea mult context poate complica înțelegerea.

Contextualizarea este o componentă centrală a analizei critice și a comunicării, ajutând publicul să înțeleagă cum semnificația depinde de condițiile și circumstanțele în care apare. Este legat de concepte precum decontextualizarea și hermeneutica.