compensarea

Compensarea este actul prin care două obligații sau drepturi conflictuale sunt aduse la echilibru, prin reducerea uneia dintre ele cu valoarea celeilalte. Practic, părțile își neteză creanțele și datoriile reciproc, ceea ce poate duce la eliminarea unei creanțe sau la plata unei sume nete.

În drept, compensarea poate avea loc fie prin acord între părți (set-off mutual), fie prin aplicarea unei reguli legale. Ea este folosită frecvent în contracte comerciale, în proceduri civile și în domeniul fiscal, atunci când creanțe contrare pot fi compensate. Condițiile exacte, precum reciprocitatea creanțelor, scadențele și autenticitatea acestora, variază în funcție de jurisdicție.

În contabilitate și în banking, compensarea permite netarea creanțelor și datoriilor overlapping pe bilanț sau între conturi ale unei instituții. Prin netting, sumele ce sunt de încasat de la o parte pot fi deduse de sumele de plătit către aceeași parte, rezultând o sumă restantă de plată sau o creanță netă. În practică, acest proces poate facilita lichiditatea și reduce volumul tranzacțiilor contabile.

Notă: sensul termenului poate varia în funcție de context — juridic, financiar, fiscal sau contabil. Compensarea nu trebuie confundată cu repararea sau despăgubirea pentru prejudicii, care pot avea un alt obiectiv juridic și modalitate de acordare. Reglementările privind compensarea sunt aplicate diferit în funcție de țară și sistem legal.