Titrimetria

Titrimetria este o metodă analitică cantitativă în care concentrația unei specii dintr-o soluție este determinată prin reacția acesteia cu un titrant de concentrație cunoscută, adăugat în mod controlat până la atingerea punctului final. Pe măsură ce titrantul este adăugat, reacția urmează un raport stoechiometric, iar volumul necesar pentru atingerea echivalenței permite calcularea concentrației necunoscute a analizatului.

Principiul se bazează pe relația între cantitățile implicate în reacție: în punctul echivalent, numărul de moli ai analizatului este egal cu numărul de moli ai titrantului în reacția considerată. Punctul final poate fi detectat prin indicatori colorimetrice în cazul titrimetrilor volumetrici acid-bazici, sau prin metode instrumentale precum potențiometrie, conductometrică ori amperometrie, unde schimbările de potențial sau conductivitate indică atingerea echivalenței.

Există mai multe tipuri de titrimetrie: titrimetrie volumetrică (acid–bază, redox, complexometrică cu EDTA, precipimetrică), precum și variante automate sau semi-automate, utilizate în laboratoare moderne. Vorbim despre standardizarea titrantului, pregătirea soluțiilor, alegerea indicatorului sau a procedeului instrumentale și despre repetabilitatea în măsurători.

Calculul concentrației analizatului se bazează pe relațiile de echivalență, de ex. C_analyte × V_analyte = C_titrant × V_titrant pentru reacții cu raport stoichiometric cunoscut. Aplicațiile includ industria farmaceutică, analiza apei, mediul, alimentația și controlul calității în producție. Cunoașterea exactă a stoichiometriilor este esențială pentru acuratețe.