Evaporare

Evaporare este procesul prin care moleculele dintr-un lichid dobândesc suficientă energie pentru a trece în faza de vapori, desprinzându-se de suprafața lichidului. În general, are loc la temperatură sub punctul de fierbere și este însoțit de transfer de căldură din mediul înconjurător către lichid.

Este distinctă de fierbere, care implică formarea de bule de vapori în întregul volum al lichidului la punctul de fierbere. În evaporare, vapori se formează doar la suprafață, iar rata de evaporare este, în general, mai mică decât în cazul fierberii.

Factorii principali care influențează rata evaporării sunt temperatura lichidului (cu cât lichidul este mai cald, cu atât evaporarea este mai rapidă), suprafața de contact (o suprafață mai mare permite trecerea de mai multe molecule), ventilația și umiditatea ambientală, precum și presiunea de vapori caracteristică lichidului. Prezența impurităților poate, de asemenea, să modifice viteza evaporării.

În natură, evaporarea contribuie la ciclul hidrologic: apa din oceane, lacuri sau sol se transformă în vapori și se ridică în atmosferă, unde poate forma ploi. În industrie, evaporarea este folosită pentru distilații și desalinizare, uscarea materiilor, producția de sare în bazine de evaporare și în sistemele de răcire prin turnuri de răcire.

Energia latentă de vaporizare reprezintă energia necesară pentru a transforma un kilogram de lichid în vapori. La apa, la 100°C, această entalpie este de aproximativ 2257 kJ/kg (aprox. 40,7 kJ/mol).