toxicitatea

Toxicitatea reprezintă capacitatea unei substanțe sau a condițiilor de expunere de a provoca efecte adverse asupra organismelor vii, în funcție de doză, timp și susceptibilitatea individului.

Toxicitatea poate fi clasificată în acută și cronică; acuta are efecte după expunere scurtă și doze mari, în timp ce cronică apare după expunere prelungită, cumulativă sau repetată. Ea poate fi sistemică sau locală, iar efectele pot afecta ficatul, rinichii, sistemul nervos, plămânii, sângele sau sistemul reproducător.

Mecanismele includ reacții chimice, stres oxidativ, inhibarea enzimelor, perturbări ale ADN-ului și tulburări endocrine. Efectele depind de interacția substanței cu țesuturi, de proprietățile chimice ale acesteia și de faptul dacă organismul poate metaboliza sau elimina substanța.

Evaluarea toxicologică se bazează pe date din teste in vivo și in vitro; se folosesc termeni como NOAEL, LOAEL, LD50, iar în practică se promovează utilizarea unor alternative de testare pentru reducerea utilizării animalelor. Rezultatele acestor teste contribuie la înțelegerea pragurilor de toxicitate și a potențialului de hazard.

Procesul de evaluare a riscului cuprinde identificarea hazardului, evaluarea dozei și a expunerii, descrierea riscului și calcularea marjei de siguranță. Exemplele includ metale grele, pesticide, solvenți și compuși cancerigeni; reglementările privind dozele zilnice admise și concentrațiile maxime au rol esențial în protecția sănătății publice.