ADNului

ADNului, pentru acidul deoxiribonucleic, este molecula ce poartă informația genetică în majoritatea organismelor vii. În celulele eucariote, ADN-ul este localizat în nucleu, iar în mitocondrii există copii ale materialului genetic. ADN-ul guvernează dezvoltarea, funcția celulară și reproducerea prin instrucțiunile sale ereditare.

Structura ADN-ului este o dublă helix formată din două lanțuri antiparalele de polinucleotide, legate între ele prin perechi de baze: adenina cu timina și guanina cu citosina. Coloana vertebrală este compusă din zahăr-deoxiriboză și fosfat, iar cele două lanțuri sunt complementare.

Funcțiile principale ale ADN-ului includ stocarea informației genetice, replicarea semi-conservativă în timpul diviziunii celulare și expresia genelor prin transcriere în ARN mesager și traducere în proteine. Replicarea implică enzime precum ADN polimerază, helicază, primază și ligază.

Variația genetică apare prin mutații, recombinare și reproducere sexuală. Mecanismele de reparare a ADN-ului, cum ar fi mismatch repair, base excision repair și nucleotide excision repair, urmăresc să corecteze erorile sau deteriorările, iar defectele acestora pot favoriza boli.

Genomul reprezintă totalitatea secvențelor ADN; tehnici precum PCR, secvențierea și clonarea permit studiul său. În medicină și biotehnologie, ADN-ul este utilizat în diagnostic molecular, terapii genice, agricultură și știința forensică, iar epigenetica studiază reglarea expresiei genelor prin modificări chimice ale ADN-ului. Problemele etice includ confidențialitatea, consimțământul informat și reglementările.