sindromului

Sindromul este o noțiune din medicină care descrie un ansamblu de semne și simptome care apar împreună într-un tablou clinic caracteristic, sugerând prezența unei afecțiuni sau a unui eveniment patologic. Cuvântul provine din limba greacă, syndromos, ce înseamnă „a rula împreună” și reflectă ideea de persistență a unui grup de manifestări.

Un sindrom poate exista fără a indica o boală unic definită; adesea acesta poate avea mai multe cauze sau poate rămâne cu etiologie necunoscută. Sindroamele pot fi descrieri clinice utile, axate pe constelația de semne și simptome, iar uneori denotă o serie de tulburări interconectate ce necesită evaluare suplimentară pentru identificarea cauzei fundamentale.

Clasificarea sindroamelor este fluidă și dependente de context. Exemple uzuale includ sindromul Down, care reprezintă o anomalie cromozomială (trisomia 21); sindromul metabolic, o grupare de factori de risc despre care se consideră că cresc riscul de boli cardiovasculare și diabet; și sindromul de apnee în somn, o tulburare caracterizată prin episoade repetate de oprire a respirației în timpul somnului. Există și alte sindroame descrise în diferite arii medicale, fiecare cu propriile componente clinice.

Diagnosticul se bazează pe tabloul clinic și poate fi confirmat prin teste de laborator, investigații de laborator sau imagistice, precum și prin teste genetice pentru sindroamele cu etiologie cromozomială sau moleculară. Tratamentul vizează în principal ameliorarea componentelor simptomatice și, dacă este cunoscută etiologia, tratarea acesteia. Sindroamele au o importanță majoră în cercetare, în comunicarea medicală și în planificarea îngrijirii pacientului.