somnului

Somnul este o stare fiziologică deliberată, caracterizată prin repaus, scăderea activității senzoriale și diminuarea conștienței. În limba română, forma de genitiv-dativ „somnului” apare în expresii precum „nevoia somnului” sau „ciclul somnului” și este folosită în contextul referirilor la această stare.

Reglarea somnului se bazează pe două mecanisme principale: ritmul circadian, coordonat de nucleul suprachiasmatic din hipotalamus, care sincronizează somnul cu lumina, și presiunea pentru somn, rezultată din acumularea de adenozină în timpul trezirii. Circadianul stabilește perioadele de somn și veghe, iar presiunea pentru somn crește cu timpul petrecut treaz. Structura somnului constă în cicluri de aproximativ 90 de minute, repetate pe parcursul nopții, alcătuite din etape NREM (N1, N2, N3) și REM. În noapte, se alternează între NREM profund și somnul REM, în care apar visele.

Funcții. Somnul susține restaurarea organismului, consolidarea memoriei, reglarea metabolismului și eliminarea deșeurilor cerebrale prin sistemul glymphatic. Pe măsură ce crește adâncimea somnului, crește și eliberarea hormonilor de creștere; REM-ul este asociat cu procesarea emoțională și plasticitatea synaptică.

Durata recomandată pentru adulți este între 7 și 9 ore pe noapte; structura somnului variază în funcție de vârstă și condiții de sănătate. Deficitul de somn sau tulburările de somn, cum ar fi insomnia, apneea în somn, narcolepsia sau tulburările de ritm circadian, pot afecta performanța, dispoziția și sănătatea pe termen lung.

Context cultural și istoric. În cultura română, somnul a fost conectat deseori la ritmul natural și la odihna comunității; în prezent, igiena somnului subliniază importanța unor obiceiuri de culcare regulate, mediul adecvat de odihnă și reducerea expunerii la lumina intensă înainte de culcare.