respingerea

Respingerea este actul de a refuza sau de a nu accepta ceva sau pe cineva, opunându-se acceptării sau apropierii. În uz comun, termenul desemnează un rezultat sau un proces prin care o cerere, o ofertă sau o intenție este respinsă. Se poate referi la decizii ale autorităților, la decizii ale instanțelor, sau la opinii și relații interpersonale.

În drept și administrație, respingerea apare prin hotărâri, decizii sau acte administrative. O cerere de finanțare, de azil, de permis de ședere sau de aprobare a unui proiect poate fi respinsă. Decizia poate fi motivată; calea de atac include contestație sau apel, în funcție de jurisdicție.

În relații sociale, respingerea poate avea efecte psihologice și sociale semnificative. Ea poate lua forma refuzului de includere într-un grup, a respingerii unei oferte sau a unei idei, sau a unei relații de prietenie sau colaborare. Reacțiile pot varia de la neîncredere la marginalizare, iar impactul poate afecta dinamica unei comunități sau a unui mediu profesional.

În biologie și medicină, termenul este folosit, în mod frecvent, pentru a descrie respingerea imunologică a unui organ sau țesut transplantat. Se referă la reacția sistemului receptor împotriva obiectului străin și poate necesita tratament imunosupresiv sau adaptări ale procedurii medicale.

Etimologie: provine din latina respingere, prin intermediul limbilor romane, cu sensul de a împinge înapoi sau a respinge. Relații apropiate includ respingere, refuz și negare.