marginalizare

Marginalizarea este procesul prin care un grup sau un individ este împins în afara circuitelor dominante ale societății, ceea ce limitează accesul la resurse, drepturi și oportunități. Se manifestă prin excluziune socială, economică, politică și culturală, precum și prin retragerea din viața publică.

Cauzele includ diferențe de rasă, etnie, gen, orientare sexuală, dizabilitate, apartenența la o minoritate, sărăcie, migrație, limbă sau statut socio-economic. Barierele pot fi instituționale (legi, politici), structuri de piață a muncii, practici culturale sau stereotipuri care limitează accesul la educație, locuri de muncă, sănătate, locuire și participare civică.

Impactul poate consta în reducerea oportunităților, vulnerabilizarea economică, deteriorarea sănătății mentale și fizice, precum și în expunerea la risc de violență sau la traume sociale. În practică, marginalizarea poate genera un ciclu în care excluderea alimentază sărăcia și descurajarea de a căuta sprijinul instituțional.

Răspunsuri eficiente includ politici de incluziune, măsuri pro-active de sprijin (acces universal la servicii publice, educație în toleranță), promovarea participării civice și monitorizarea discriminării. Transparența, dialogul cu comunitățile afectate și evaluările regulate pot reduce barierele și pot facilita integrarea în societate.

Vezi și: discriminare, incluziune socială, justiție socială, excluziune.