reintroducerea

Reintroducerea este mutarea deliberată a indivizilor unei specii în arealul său natal, din care a dispărut sau a fost extins local. Scopul său este restabilirea funcțiilor ecologice, a dinamicii populațiilor și a biodiversității într-un ecosistem.

În conservare, reintroducerea se diferențiază de introducerea într-un areal non-nativ; aceasta din urmă poate viza specii aflate în afara ariei lor native. Reintroducerea țintește reconectarea speciilor cu habitatul autentic și cu relațiile ecologice originale.

Procesul implică evaluări privind habitatul și capacitatea ecologică, managementul genetic, riscurile de boli, potențialul impact asupra altor specii, precum și aprobări legale și consimțământul comunităților locale. Planificarea prevede studii de fezabilitate, monitorizare genetică și evaluări de risc.

Metodele de eliberare includ hard release (eliberare directă) și soft release (eliberare treptată printr-un spațiu de acomodare), împreună cu carantină, evaluări medicale și monitorizare post-eliberare. Managementul adaptativ poate ajusta programul în funcție de rezultate.

Succesul se măsoară prin persistența și reproducerea populației, răspândirea în areal și restabilirea funcțiilor ecologice. Riscurile includ efecte genetice limitate, boli, competiție cu alte specii și conflict cu comunitățile locale. Ghiduri internaționale (de exemplu IUCN/SSC) și legile naționale oferă cadrul etic și legal.

Exemple notabile includ lupul cenușiu în Yellowstone (reintroducere în anii 1990) și eforturi de restaurare a linxului iberic în Peninsula Iberică.