procesoarelor

Procesoarele sunt unitățile centrale de procesare ale sistemelor informatice, responsabile pentru executarea instrucțiunilor programelor. Ele coordonează accesul la memorie, gestionează fluxul de date între componentele hardware și realizează operațiile de calcul necesare pentru rularea aplicațiilor.

Un procesor modern poate conține mai multe nuclee (core-uri) și un sistem de cache (L1, L2, uneori L3) pentru a reduce întârzierile de acces la memorie. Arhitectura sa include de obicei o unitate de control, o unitate aritmetico-logică (UAL), registre și un motor de execuție în pipeline, cu posibilitatea de a lansa instrucțiuni în paralel.

Seturile de instrucțiuni (ISA) definesc modul în care pot fi programate procesoarele. Cele mai cunoscute exemple sunt x86-64 (utilizat în principal în PC-uri și servere), ARM (dominant în dispozitive mobile) și RISC-V (open-standard, în creștere în cercetare și produse comerciale).

Procesoarele pot funcționa ca single-core sau multi-core; multe familii includ nuclee pentru sarcini speciale sau procesoare grafice integrate (iGPU). De asemenea, există microcontrolere și sisteme pe cip (SoC) care integrează CPU-ul, GPU-ul și alte acceleratoare, memoria și interfețele într-un singur cip.

Fabricarea procesoarelor presupune realizarea pe cipuri folosind noduri de fabricație avansate (de exemplu 7 nm, 5 nm). Principalii producători includ contractanți de semiconductori precum TSMC și Samsung, iar designul poate utiliza tehnologii FinFET, componente chiplet și ambalare 3D.

Tendințele actuale includ creșterea numărului de nuclee, arhitecturi hibride (CPU cu acceleratoare AI integrate) și adopția RISC-V open-source în cercetare și industrie. Procesoarele rămân componentele centrale ale computerelor personale, serverelor, dispozitivelor încorporate și telefoanelor mobile.