polimerizare

Polimerizarea este procesul chimic prin care monomerii se unesc pentru a forma polimeri, macromolecule cu mase moleculare mari. În funcție de mecanism, se disting două categorii principale: polimerizarea prin aditie și polimerizarea prin condensare. În polimerizarea prin aditie, monomeri cu funcționalitate adecvată se adaugă în lanț, fără eliberare de altă moleculă, rezultând lanțuri lungi. Este utilizată pentru obținerea polietilenei, polistirenului, clorurii de vinil etc. Reacțiile pot fi radicalice, cationice, anionice sau coordonative; inițierea se poate face prin radicali sau catalizatori metalici, precum sistemele Ziegler-Natta sau metallocene.

În polimerizarea prin condensare, monomerii se unesc cu eliminarea unei molecule mici (de exemplu apă sau metanol), generând poliesteri, poliamide etc. Distribuția masei moleculare este descrisă prin Mn (masa moleculară medie) și PDI (indicele de polidispersitate).

Tacticitatea (atatctică, isotactică, sindiotactică) influențează cristalinitatea și proprietățile mecanice. Condițiile de reacție, tipul de inițiator și temperatura afectează viteza de polimerizare și distribuția lanțurilor. În industrie, polimerii rezultanți sunt utilizați în ambalaje, materiale de construcții, medicină și electronice. Cercetarea vizează polimeri biodegradabili, polimeri reciclați și polimeri obținuți prin polimerizare controlată (living polymerization), pentru controlul masei moleculare și al tacticii.