mikroangiopatiaa

Mikroangiopatia (microangiopatii) se referă la afecțiuni care afectează vasele mici de sânge, în special capilarele și arteriolii. Modificările patologice includ îngroșarea membranei basale, disfuncția endotelială și luminală îngustare, cu risc de ischemie tisulară. Aceste tulburări pot apărea ca proces izolator sau ca parte a unor afecțiuni sistemice, având impact asupra organelor precum rinichii, retina și nervii.

Clasificarea se poate face în funcție de mecanism în microangiopatii non-trombotice (de exemplu asociate cu diabetul sau hipertensiunea) și trombotice (TMA), unde se formează microtrombi în vasele mici, însoțiți de hemoliză microangiopatică și trombocitopenie.

Mikroangiopatia diabetică este cea mai frecventă formă primară secundară, asociată cu nefropatie, retinopatie și neuropatie. Procesele includ glicozilare neenzimatică a proteinelor, îngroșarea membranei basale și disfuncția endotelială, cu afectare progresivă a rinichilor și nervilor. Controlul glicemiei, tensiunii arteriale și profilului lipidic încetinește progresia.

Mikroangiopatii trombotice (TMA) includ TTP, HUS și forme atipice. Se caracterizează prin hemoliză microangiopatică, trombocitopenie și afectare de organ. TTP se asociază cu deficit de ADAMTS13; HUS atipic cu dereglare a complementului. Tratamentul poate include plasmafereză pentru TTP, terapie anti-complement pentru HUS-atipic și măsuri de suport.

Diagnosticul se bazează pe suspiciune clinică și investigații de laborator: hemogramă, indicatori ai hemolizei, prezența schistocitelor, funcția renală și proba de proteine în urină; evaluări suplimentare pot viza ADAMTS13 și activitatea complementului, în funcție de suspiciunea clinică. Managementul vizează tratarea cauzei de fond și suportul necesar, cu bine stabilite protocoale pentru TMA.