metodologiilor

Metodologiile reprezintă ansamblul principiilor, cadrul teoretic și procedurile folosite pentru a concepe, derula și evalua o cercetare într-un domeniu disciplinar. Ele disting între ceea ce este metodologia, ca plan și mod de gândire, și metodele concrete, care sunt tehnicile de colectare și analiză a datelor.

În practică, metodologia include scopul studiului, întrebările sau ipotezele, designul cercetării (de exemplu, experiment, studiu de caz, observație, analiză documentară), instrumentele de colectare, precum și proceduri de validare și criterii de evaluare a calității. Ea furnizează cadrul pentru alegerea tehnicilor potrivite, pentru organizarea proceselor de colectare și pentru interpretarea rezultatelor într-un mod coerent.

Există trei mari paradigme în metodologie: metodologii cantitative, care urmăresc date numerice și teste statistice; metodologii calitative, axate pe înțelegerea sensurilor, contextului și experiențelor participanților; și metodologii mixte, care combină elemente ale ambelor abordări pentru o analiză mai cuprinzătoare. În diferite domenii, metodologiile pot include cadre specifice: științe naturale, științe sociale, medicină, inginerie, educație. Ele pot fi influențate de tradiții filozofice (empiricism, rationalism, constructivism) și de cerințe etice, rigurozitate și transparență, inclusiv replicabilitate.

Metodologiile evoluează odata cu tehnologiile și cu tendințele interdisciplinare, oferind un vocabular comun pentru proiectarea cercetării, compararea studiilor și validarea cunoștințelor.