gândire

Gândire este procesul mental prin care oamenii formează idei, interpretează informații, iau decizii și planifică acțiuni. Se referă la capacitatea de a produce concluzii, de a evalua afirmații și de a rezolva probleme.

Este fundamentată de funcțiile cognitive, cum ar fi percepția, atenția, memoria, limbajul și funcțiile executive. Metacogniția – conștientizarea și reglarea propriului proces de gândire – joacă un rol central în planificare, monitorizare și ajustare.

Tipuri de gândire includ gândire critică, creativă, logică și rezolvare de probleme. Gândirea critică evaluează argumente și surse, identifică erori de raționament; gândirea creativă generează idei noi; gândirea deductivă și inductivă derivă concluzii prin reguli și observații.

Teorii și modele în psihologia cognitivă descriu gândirea prin procesarea informației și prin teoria dual-process, care separă gândirea automată (intuiție) de cea controlată (rațională).

Dezvoltarea gândirii începe în copilărie și continuă pe parcursul vieții, susținută de educație, experiență și instruire în gândire critică. Practicile de învățare care încurajează argumentarea, evaluarea surselor și reflecția îmbunătățesc raționamentul.

Roluri sociale și etice: gândirea influențează decizii personale, profesionale și civice, iar exercițiile de gândire critică contribuie la combaterea dezinformării și la evaluarea transparenței informațiilor în contexte publice.

Termenul gândire își are rădăcinile în verbul a gândi, indicând procesul de a produce și a purta un gând.