malocluziile

Malocluziile reprezintă distorsiuni ale ocluziei dentare și aliniamentului arcadei, în care maxilarele și dinții nu se potrivesc corect în timpul închiderii gurii. Ele pot afecta funcția masticatorie, vorbirea și estetica facială, iar impactul poate varia de la minor la semnificativ. Diagnosticul este, în general, stabilit prin examen clinic și investigații radiologice.

Clasificarea ortodontică comună împarte malocluziile în Class I, II și III. În Class I, relația dintre arcade este în linii mari normală, dar unii dinți sunt înghesuiți sau spațiați. Class II descrie ocluzie retrasă, cu dinții superiori în fața celor inferiori. Class III implică ocluzie inversă, cu mandible sau dinții inferiori ieșind în fața celor superiori. Se pot întâlni, de asemenea, dantă încrucișată, spații dentare și overbite/underbite.

Cauzele sunt multifactoriale: genetice, de dezvoltare, influențe de mediu și obiceiuri precum suptul degetului, folosirea prelungită a suzetei, respirația pe gură și traumatisme. Moduri de viață sau extracțiile dentare timpurii pot contribui la apariția malocluziilor.

Diagnosticul implică examen clinic, radiografii panoramice și cefalometrice, fotografii dentare și modele de dinți pentru evaluarea relațiilor ocluzale și a aliniamentului. Planul de tratament este adaptat tipului și severității malocluziilor, precum și vârstei pacientului.

Tratamentul poate include aparate fixe sau mobile, alignere sau terapii funcționale. În cazuri severe poate fi necesară chirurgie ortognatică în combinație cu ortodonție. Tratamentul precoce la copii poate reduce durata și necesitatea extragerilor, iar retențiile după terapie mențin rezultatele.