extraciile

Extracțiile sunt un termen folosit în științe și industrie pentru a desemna atât procesul de extragere a unei substanțe dintr-un material, cât și substanța rezultată, numită extract. Practic, extracția separă componenta de interes de restul amestecului prin utilizarea unui agent de extracție, cum ar fi un solvent, apă sau un gaz.

Printre cele mai comune metode se numără extragerea cu solvenți (solvenți organici sau apă), distilarea cu abur pentru uleiuri esențiale, presarea la rece pentru uleiuri din fructe citrice, și extragția cu dioxid de carbon în stare supercritică (CO2). Alte tehnici includ macerarea și ciclarea Soxhlet.

Extractele obținute sunt utilizate în numeroase domenii: parfumuri, produse alimentare, medicină, farmacologie și cercetare științifică. În industrie, extracția poate fi folosită pentru obținerea de ingrediente, dar și pentru recuperarea substanțelor din deșeuri sau materiale reciclabile.

În medicină și stomatologie, termenul se referă și la extracția dentară, o procedură chirurgicală care implică îndepărtarea unui dinte, de obicei în scopuri ortodontice, terapeutice sau de traumă. Adesea este necesară o pregătire înaintea intervenției și o îngrijire postoperatorie pentru vindecare și prevenirea complicațiilor.

Factorii de alegere a metodei includ solubilitatea substanței, puritatea dorită, costurile, timpul de tratament și impactul asupra mediului. Extracțiile reprezintă o arie vastă, cu aplicații practice importante în industrie și cercetare.