solubilitatea

Solubilitatea este capacitatea unei substante de a se dizolva intr-un solvent pentru a forma o solutie omogena la o anumita temperatura. Ea descrie cantitatea de solut care poate fi dizolvat pana la saturare si poate fi exprimata in unitati precum moli pe litru (mol/L) sau grame la 100 de mililitri de solvent.

Factorii care o influenteaza sunt temperatura, presiunea si caracteristicile solutei si solventului. Pentru majoritatea solidelor dizolvate în apă, solubilitatea crește odată cu creșterea temperaturii, în timp ce solubilitatea gazelor scade când temperatura crește. Presiunea afectează în mod semnificativ solubilitatea gazelor în lichide (legea lui Henry). În plus, efectul ionului comun, pH-ul soluției și formarea de complexe chimice pot modifica solubilitatea anumitor compuși. Pentru săruri puțin solubile, se utilizează constanta de solubilitate Ksp, care reprezintă produsul concentrațiilor ionice în soluție la echilibru cu solidul respectiv.

Unitățile și conceptele asociate includ solubilitatea molară (mol/L), solubilitatea în g/100 mL și fracția molară. Solubilitatea este distinctă de viteza de dizolvare: aceasta descrie cât de mult poate să se dizolve la echilibru, în timp ce viteza de dizolvare indică cât de rapid are loc procesul de dizolvare inițial. Solubilitatea are implicații în chimie, farmacologie, mediu și industrie, influențând disponibilitatea și comportamentul substanțelor în soluții.