lumenul

Lumenul, în terminologia română, poate desemna două sensuri principale, în funcţie de context: anatomo-medical şi fotometric. În biologie şi medicină, lumenul este spațiul interior al unui organ tubular, cum ar fi un vas de sânge, intestinul sau un duct. Lumenul este înconjurat de pereți și de mucoasă sau endotheliu, iar diametrul său se poate modifica în funcție de condiții fiziologice sau patologice. Un lumen restrâns se numește stenoză, în timp ce unul dilatat poate purta denumirea de ectazie. Funcția lumenului este să permită pasajul conținutului prin structura respectivă, cum ar fi sângele, aerul, hrana sau secrețiile. Afectări precum ateroscleroza, inflamația sau cicatrizarea pot reduce diametrul lumenului și compromis funcția organului.

În fizică și știința luminii, lumenul se referă la unitatea SI a fluxului luminos, denotată lm. Lumenul măsoară cantitatea totală de lumină vizibilă emisă de o sursă, nu luminozitatea locală sau intensitatea la o anumită zonă. 1 lumen este egal cu fluxul luminos emis în jurul unei sfere de 1 steradian, produs de o sursă cu intensitatea luminoasă de 1 candela. Lumina este adesea descrisă în raport cu lux, care reprezintă fluxul luminos pe suprafață (lumene pe metru pătrat). Fluxul luminos este influențat de distribuția spectrală și de sensibilitatea ochiului.

Etymologie și utilizare: din latină lumen, însemnând lumină sau deschizătură. În română, lumenul este forma definitivă a cuvântului, iar sensul său se clarifică prin context, fie ca spațiu interior al unui organ, fie ca unitate de flux luminos în optică.