luminozitatea

Luminozitatea este o mărime fizică care cuantifică puterea totală de energie emisă de o sursă de lumină sau de un corp radiant pe unitatea de timp. În astronomie, luminozitatea bolometrică L reprezintă puterea totală emisă în toate lungimile de undă. Este o mărime intrinsică, independentă de distanță; fluxul observat F depinde de cât de departe este obiectul, de atenuare și de alți factori.

Relația de bază dintre luminozitate și flux este L = 4π d^2 F, unde d este distanța, în absența efectelor de gaze și praf. Pentru o stea ca o suprafață de sferă neagră, luminozitatea este aproximată prin L = 4π R^2 σ T^4, unde R este raza, T temperatura efectivă, iar σ este constanta Stefan–Boltzmann. Unitățile standard sunt watt (W); în astronomie, luminozitatea se exprimă adesea în unități de luminozitate solară L⊙, unde L⊙ ≈ 3.828×10^26 W.

În contextul magnitudinilor, luminozitatea se corelează cu magnitudinea bolometrică M_bol: M_bol = M_bol,⊙ − 2.5 log10 (L / L⊙), iar Soarele are aproximativ M_bol,⊙ ≈ 4.74. Luminozitatea poate fi exprimată și ca Lν sau Lλ la o anumită lungime de undă (monocromatică).

În alte domenii, termenul poate desemna și luminozitatea perceptuală, în cazul vizual, referindu-se la luminanță (cd/m^2) sau la intensitatea luminoasă (lumen, candela). Astfel, luminozitatea acoperă atât proprietăți fizice ale emiterii de energie, cât și aspecte ale percepției vizuale.