impulsurilor

Impulsurilor este forma de genitiv-dativ plural a substantivului impuls în limba română, folosită pentru a indica fenomene sau semnale bruste asociate cu schimbări în sisteme fizice, biologice sau tehnice. În texte științifice, acestă formă apare în construcții precum impulsurilor nervoase, impulsurilor musculare sau impulsurilor de presiune, referindu-se la colecția sau la efectul acestor semnale în ansambluri complexe.

În fizică, impulsul J este integralul forței F în timp: J = ∫ F dt. Este egal cu schimbarea impulsului cinetic Δp și evidențiază efectul unei forțe aplicate pentru o durată dată. Impulsul-momentum formalizează legea: schimbarea momentului este proporțională cu impulsul aplicat. Impulsul are unități N·s și este caracteristic pentru evenimente scurte în care forța este semnificativă chiar și pentru perioade scurte.

În inginerie și științe ale semnalelor, impulsul descrie o perturbare bruscă, adesea modelată ca funcția delta de Dirac δ(t). Răspunsul unui sistem liniar și invariant în timp (LTI) la un impuls este cunoscut ca răspunsul la impuls, h(t). Ieșirea y(t) se obține prin produsul de convoluție y(t) = x(t) * h(t) cu semnalul de intrare x(t).

În neurofiziologie, impulsul nervos sau potențialul de acțiune reprezintă o creștere rapidă a potențialuluimembranar care se propagă de-a lungul neuronului. Este de tip all-or-none, iar informația se codifică în frecvența și distribuția impulsurilor.

Originea termenului este din latina impulsus, prin franceza impulsion și engleza impulse, reflectând sensul de declanșare sau răspuns la o perturbare. Impulsurile, ca noțiune, se regăsesc în multiple discipline, de la mecanică la biologie și electronică.