generaatorile

Generatoarele sunt dispozitive care transformă energia mecanică în energie electrică prin inducție electromagnetică. Sunt alimentate de o sursă de energie mecanică, cum ar fi o turbină pe abur, un motor cu combustie internă sau o turbină hidraulică, și produc, în mod obișnuit, curent alternativ (AC).

Principiul de funcționare se bazează pe interacțiunea dintre un rotor magnetic și un stator de bobine, care generează curent prin inducție pe măsură ce rotorul se rotește. Tensiunea este monitorizată de un sistem de reglare, iar în instalațiile mari există un sistem de excitație pentru câmpul magnetic.

Clasificarea poate fi după sursa de energie sau după tipul de curent produs. După sursa de energie, se întâlnesc generatoare alimentate de turbine pe abur, turbine hidro, motoare cu combustie internă sau turbine eoliene. Majoritatea generatoarelor portabile produc AC; generatoarele de curent continuu (DC) includ echipamente cu perii și colectoare sau redresoare.

Componentele principale includ rotorul magnetic, statorul cu bobine, un sistem de excitare, un regulator de tensiune, precum și sisteme de răcire și ungere. La instalațiile mari, generatorul este conectat direct la o turbină printr-un arbore comun și poate integra echipamente de sincronizare cu rețeaua electrică.

Utilizări comune sunt alimentarea de urgență a clădirilor, funcționarea în sectorul industrial sau în construcții, precum și producerea de energie în centrale electrice sau în rețele izolate. Eficiența, fiabilitatea și întreținerea sunt aspecte-cheie pentru siguranța operațională.

Istoric: dezvoltarea generatorului electric a început în secolul al XIX-lea, cu contribuții ale cercetătorilor precum Faraday și Gramme. În prezent, generatoarele moderne folosesc excitație fără perii sau excitație statică, iar cele de mari dimensiuni sunt sincronizate cu rețeaua.