statorul

Statorul reprezintă partea fixă a unui motor electric sau a unui generator electric. În circuitele de curent alternativ, statorul găzduiește înfășurările care creează câmpul magnetic primar; câmpul interacționează cu rotorul pentru a genera cuplu în motoare sau pentru a induce tensiune în înfășurările statorului într-un generator.

Construcția unui stator include, de obicei, un miez din foi laminate de oțel silicios, dispuse în solzi, care formează cadrul în jurul bornei interne. În interior sunt amplasate sloturi pentru înfășurările electrice, iar între miez și înfășurări se află materiale izolante. Înfășurările pot fi realizate ca înfășurări dispersate sau concentrate și pot fi conectate în stea sau în triunghi, în funcție de aplicație. Întreg ansamblul poate fi protejat cu o carcasă și poate include sisteme de răcire.

Materialele principale sunt laminatele din oțel silicios pentru miez, cupru sau aluminiu pentru înfășurări, și izolatoare speciale pentru izolare electrică și termică. Pentru motoare de înaltă putere, înfășurările pot fi impregnate cu rășini izolante pentru stabilitate mecanică și rezistență în condiții de temperatură ridicată. Răcirea se poate face prin ventilație naturală, aer forțat sau circuite de răcire lichidă.

Rol și aplicații: statorul este componenta fixă în majoritatea motoarelor de curent alternativ (asincrone, sincronice) și în generatoare electrice. Performanța, eficiența și cuplul depind de proiectarea miezului, înfășurărilor și a sistemelor de răcire. În raport cu rotorul, statorul rămâne staționar, iar interacțiunea dintre câmpul magnetic și rotor asigură funcționarea aparatului.