fibroosi

Fibroosi este procesul prin care țesutul normal este înlocuit sau înconjurat de țesut fibros, rezultat din acumularea de colagen și alte componente ale matricei extracelulare. Apare în răspuns la leziuni cronice sau inflamație și poate varia de la fibroze locale minore la cicatrici extinse care afectează funcția unui organ.

Patogeneză: Leziunile repetate sau inflamația cronică activează fibroblastele și miofibroblastele, care sintetizează colagen în exces. În timp, acumularea de țesut fibros rigidizează structura organului și poate diminua perfuzia și funcția.

Locuri frecvente și exemple: ficat (fibroza hepatică ce poate evolua în ciroză), plămâni (fibroză pulmonară), rinichi, inimă și piele (de exemplu sclerodermie). Fibroza poate apărea în multe afecțiuni cronice sau ca manifestare a bolilor autoimune.

Diagnosticul combină evaluări clinice și de laborator, imagistică (ultrasunete cu elastografie, CT sau RMN) și, în unele cazuri, biopsie pentru stadializarea fibrozei. Testele non-invazive și biomarkerii pot estima severitatea și prognoza.

Tratamentul vizează boala de bază și încetinirea progresiei. Nu există un tratament universal anti-fibrotic; managementul include eliminarea factorilor declanșatori, tratarea inflamației și a complicațiilor, iar în forme specifice pot fi utilizate terapii antifibrotice produse pentru organul afectat.

Prognosticul depinde de organul afectat, de extensia fibrozei și de răspunsul la tratament. Fibroza avansată poate provoca insuficiență funcțională și complicații, cum ar fi insuficiența hepatică sau respiratorie.