expresiile

Expresiile reprezintă unități lingvistice fixe sau semi-fixe, a căror semnificație nu poate fi dedusă pur din cuvintele componente. În limba română, termenul acoperă idiomele, proverbele, locuțiunile și alte expresii uzuale care transmit sensuri metaforice sau convenționalizate. Ele apar în toate registrele de vorbire, de la conversația cotidiană la discursul profesional, adăugând expresivitate, nuanțe stilistice și claritate comunicării.

Tipuri principale includ idiomele, locuțiunile fixe și proverbele, precum și alte expresii idiomatice. Exemple uzuale includ: „a pune punctul pe i” (a clarifica un aspect), „a-și lua inima în dinți” (a-și manifesta curajul), „a bate fierul cât e cald” (a profita de momentul oportun), „a sări calul” (a exaggera sau a trece de limite), „a-și face de cap” (a se dedica excesiv unei activități). Sensul poate fi literal sau figurat, iar în funcție de context expresiile își pot modifica intensitatea și registrul.

Proprietăți lingvistice: semnificația este adesea idiomatică, greu de dedus din cuvinte; multe expresii au formă fixă, dar pot admite modificări minore de gramatică (gen, număr) sau extinderi metaforice. Ele contribuie la coerența textului, la ton și la expresivitatea vorbirii, fiind frecvent folosite în literatură, discurs public și comunicare cotidiană.

Roluri și cercetare: Expresiile joacă un rol major în învățarea limbii, traducere și procesare automată a limbajului. Sunt documentate în dicționare de expresii idiomatice, în corpora de limbaj și în baze de date pentru aplicații de procesare a limbajului natural, iar studiul lor contribuie la înțelegerea pragmaticii, regionalismelor și a evoluției limbii.