dicionarelor

Dicționarele, sau dicionarele în forma articulată, sunt lucrări lexicografice concepute să cuprindă cuvinte, sensuri, pronunție și exemple de utilizare. Ele pot include informații despre etimologie, derivare, clasificări gramaticale și observații despre uz, oferind o descriere a vocabularului unei limbi și un instrument pentru înțelegerea și redactarea corectă a textelor.

Există mai multe tipuri de dicționare: dicționare monolingve, care descriu o singură limbă; dicționare bilingve sau multilingve, care facilitează traducerea; și dicționare specializate, cum ar fi terminologice, etimologice, onomastice sau argotice, adaptate unor domenii sau audiențe specifice.

În România, tradiția lexicografică este robustă, cu opere publicate de instituții academice și editoriale. Printre cele mai cunoscute se numără dicționarele explicative și lexicografice publicate de academii și universități, precum Dicționarul explicativ al limbii române (DELR), precum și alte lucrări de referință pentru vocabularul românesc.

Era digitală a transformat dicționarele prin versiuni online, aplicații mobile și interfețe de căutare rapidă. Ele pot integra corpuri de texte, pot oferi pronunții audio și pot expune etimologii și exemple variate. Multe proiecte folosesc forme deschise de date și API-uri pentru integrare în aplicații sau servicii.

Utilitatea dicționarelor este evidentă în educație, cercetare, redactare și traducere. În același timp, sensurile reflectă uzul real al limbii, iar variațiile regionale sau emergente pot genera dezbateri despre relevanța anumitor intrări, motiv pentru care este recomandată verificarea în mai multe surse.