cirhóza

Cirroză hepatică este stadiul final al bolilor hepatice cronice, în care țesutul hepatic normal este înlocuit de țesut cicatricial și noduli, afectând funcția ficatului.

Cele mai frecvente cauze includ alcoolul cronic, hepatitele virale B și C, steatoza hepatică nonalcoolică, bolile autoimune hepatice, colangita biliară primitivă, hemochromatoză și boala Wilson.

Patogeneza implică fibroză progresivă și aranjamente nodulare, care perturbă arhitectura hepatică și fluxul de sânge. Hipertensiunea portală poate să apară, favorizând ascita și varice.

La debut, cirroză hepatică poate fi asimptomatică. Simptomele comune includ oboseală, icter, prurit, anorexie, scădere în greutate; semnele examinale pot include hepatomegalie, splenomegalie și ascită.

Complicațiile majore sunt hipertensiunea portală cu varice esofagiene, ascita, encefalopatie hepatică și risc crescut de hepatocarcinom.

Diagnostic: teste de laborator (funcție hepatică, timp de protrombină, albumină, bilirubină), imagistică (ecografie, elastografie, CT/MRI) și, în unele cazuri, biopsie hepatică. Scoruri: Child-Pugh și MELD.

Tratamentul vizează tratarea cauelor asociate și gestionarea complicațiilor: abstinența alcoolică, tratament antiviral pentru hepatitele B/C, dietă săracă în sodiu, diuretice pentru ascită, beta-blocante pentru varice, proceduri endoscopice; în cazuri avansate, transplant hepatic.

Prognosticul este variabil și depinde de cauza, stadiul și gestionarea complicațiilor; vaccinările și prevenția complicațiilor sunt esențiale, iar monitorizarea regulată este recomandată.